În urmă cu un an, Vlad Radu făcea naveta între Ploiești și București. Părăsea ședințele de chimioterapie slăbit, dar cu zâmbetul pe buze. Devenise pacient și lăsase banderola de căpitan pe noptiera din cameră, alături de gândurile de a deveni unul dintre cei mai buni fundași români. Avea cancer la testicule, un verdict prea dur pentru un puști de 17 ani care se vedea nevoit să își facă alte planuri de viitor, unele care să nu mai includă fotbalul. Nu îi rămânea altceva de făcut decât să le ureze succes colegilor de la Petrolul Ploiești și să spere că se va vindeca: „A fost o perioadă cruntă pentru mine. Dar sunt o fire aparte. Chiar și în momentele în care abia mai reușeam să mă țin pe picioare atunci când plecam din spital, eu mă gândeam că o să fie bine, că nu e capătul pentru mine”. Și nu a fost.
Vlad (foto, primul din stânga) a șters de pe contul său de Facebook pozele din perioada în care mergea regulat la ședințele de chimioterapie, iar efectele erau vizibile.
„Poate că acum eram undeva sus de tot, dar asta e”
A trecut aproape un an de la nopțile dureroase, iar Vlad vorbește acum despre examenul de bacalaureat și face pauze mari înainte să răspundă la o întrebare legată de fotbal. Își imagina cu totul altfel viața, dar a învățat devreme că lucrurile nu sunt așa cum se dorește, ci cum se nimerește să fie: „Poate cea mai importantă lecție de anul trecut a fost că nu trebuie să renunți în momentele dificile. Poți să treci peste orice”, povestește acum fostul căpitan și fotbalist al Petrolului.
Nu mai joacă fotbal. Doctorii i-au interzis acest lucru, iar el s-a conformat. I se părea oricum dificil să revină la forma pe care o avea înainte să înceapă vârtejul pentru el. Păstrează amintirile, iar pe rețelele de socializare se mândrește cu pozele din perioada în care îmbrăca echipamentul sportiv. Cu atât a rămas din fenomenul fotbalistic: „Poate că acum eram undeva sus de tot, jucam într-un campionat din străinătate. Știu că aveam câteva oferte înainte să fiu diagnosticat cu cancer. Dar asta e. M-am obișnuit cu gândul, nu am avut încotro”. Merge la toate meciurile Petrolului și e convins că echipa va reuși să depășească perioada dificilă prin care trece acum: „Nu a murit Craiova, nu murim nici noi”, spune acesta pe un ton hotărât.
În iarna lui 2014, Vlad a făcut cunoștință cu lotul de atunci al Petrolului, care a dorit să-și exprime sprijinul pentru căpitanul echipei de juniori. Puștiul a primit un tricou personalizat și a purtat o discuție de câteva minute cu Ianis Zicu. Mama acestuia a murit din cauza bolii pe care Vlad voia din răsputeri să o învingă. Sursă foto: Mediafax
Primul lucru pe care l-am făcut după operație, atunci când am scăpat de toate restricțiile și mi s-a spus că sunt sănătos, a fost să joc un meci de fotbal. Nu am făcut un efort foarte mare, a fost asemănător cu un joc între copii. Dar mi-era atât de dor! Vlad Radu, fost căpitan Petrolul Ploiești
„Nu vrea să vin la facultate în București, orașul îmi amintește că am avut cancer”
Pentru Vlad Radu urmează ceea ce mulți dintre părinți și profesori îl numesc „Examentul Maturității”: bacalaureatul. Fostul căpitan al Petrolului se pregătește intens pentru el și pentru admiterea la facultate. Vrea să fie student la Kinetoterapie: „Eu am dat examenul maturității anul trecut, pe holurile spitalului. Nu mă sperie deloc bacalaureatul. Din toamnă am început pregătirea la biologie, vreau să rămân în fenomen. O să mă duc fie la Brașov, fie la Constanța. Știu că și în București este o facultate bună și ar fi și aproape de casă, dar nu pot. Mi se pare un oraș aglomerat și îmi amintește că am avut cancer. Vreau să fiu liniștit”.
E singurul moment în care vorbește despre boala care l-a schimbat din fotbalist într-un adolescent care așteaptă studenția. Vrea să aibă medie mare la bacalaureat și atât. Ar fi răsplata pentru părinții care au crezut că își vor pierde singurul copil, în urma unui accident stupid, în care o minge a lovit zidul din care făcea partea și Vlad, iar doctorii au extirpat două chisturi fără măcar să se asigure că ele nu au alte consecințe.
Inevitabil te întorci în timp cu un an, atunci când Vlad ținea pe cap o căciulă care să ascundă efectele ședințelor de chimioterapie. Au trecut lunile, acum puștiul de 18 ani vorbește despre examene, facultate și anii care vor urma. A lăsat în trecut fotbalul și Vlad Radu e gata să îmbrățișeze viața de student, în care își va face mereu timp pentru o partidă lejeră de fotbal și un meci al Petrolului. La Brașov sau la Constanța, nu în orașul în care era deseori purtat pe brațe de tatăl său, în mașină, și forțat să mănânce atunci când corpul era prea slăbit chiar și pentru gândurile lui mereu pozitive.
Pentru Vlad Radu, fotbalul a devenit acum doar un hobby. Boala pe care a reușit să o învingă l-a transformat pe acesta într-un puști ale cărui aspirații s-au schimbat subit și dureros. Sursă foto: Facebook
Stiai ca avem o pagina de Facebook în care discutam doar subiectele speciale?
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER